Ana Maria Pătru, preşedintele Autorităţii Electorale Permanente: Trebuie să informatizăm secţiile de votare

 

Camelia BADEA,

Jurnalist Ziare.com

Ana Maria Pătru, preşedintele Autorităţii Electorale Permanente (AEP) susţine necesitatea informatizării secţiilor de votare, solicitând în acest sens sprijinul decidenţilor politici. Ea subliniază faptul că fraudarea alegerilor trebuie prevenită, nu constatată. Într-un interviu acordat în exclusivitate pentru Ziare.com, preşedintele Autorităţii Electorale Permanente face un apel la primarul Capitalei să găsească cele mai bune soluţii tehnice pentru implementarea unui proiect pilot de informatizare a secţiilor de votare, urmând ca el să fie extins la nivel naţional. Ana Maria Pătru subliniază faptul că lipsa încrederii în corectitudinea procesului electoral este una dintre cauzele absenteismului la vot.   Care sunt principalele probleme pe care Autoritatea Electorală Permanentă le are de rezolvat în acest moment şi care ar fi urgenţele? Există în rândul opiniei publice impresia că Autoritatea Electorală Permanentălucrează doar în anii în care au loc alegeri. Nimic mai fals. De altfel, chiar în Legea nr. 35/2008 scrie că Autoritatea Electorală Permanentăîşi exercită atribuţiile cele mai importante între două perioade electorale – deci atunci când nu au loc alegeri. De altfel, după cum bine se ştie, în timpul alegerilor atribuţiile sunt preluate de Biroul Electoral Central, instituţie închegată ad-hoc în jurul Autorităţii Electorale Permanente. Munca noastră în anii în care nu sunt alegeri este importantă pentru că încercăm să înglobăm legislativ şi administrativ experienţa acumulată la fiecare scrutin electoral, dar şi să prevenim repetarea anumitor greşeli sau încălcări ale legii. În acest sens, de ceva vreme (2-3 ani) încercăm să îi convingem pe decidenţii politici de necesitatea unui Cod Electoral. Avem în acest moment o legislaţie mult prea stufoasă în domeniul electoral. Sunt nu mai puţin de cinci legi care reglementează organizarea diverselor tipuri de alegeri. Acestora le sunt adăugate legi cu incidenţa asupra domeniului electoral cum ar fi: Legea nr. 14/2003 a partidelor politice, Legea nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, numeroase hotărâri şi ordonanţe de urgenţă ale Guvernului. Organizarea alegerilor pe acelaşi tipar pentru fiecare tip de alegeri sau referendum nu poate fi decât benefică, atât pentru cei care administrează alegerile, cât şi pentru partide şi alegători. Spre exemplu, e bine pentru toată lumea să avem aceleaşi secţii de votare la fiecare tip de alegeri, or, în acest moment, aproape fiecare lege electorală vine cu reguli diferite pentru organizarea secţiilor de votare. Anul acesta am reuşit să finalizam din punct de vedere tehnic proiectul Registrului electoral. Alte proiecte iniţiate de ceva vreme de AEP şi care abia anul acesta şi-au găsit ecoul necesar în mediul politic sunt cele referitoare la finanţarea partidelor politice (România trebuie să îşi reformeze parţial legislaţia în domeniu conform recomandărilor GRECO – Grupul Statelor împotriva Corupţiei) şi la Registrul partidelor politice (preluarea acestuia din sarcina Tribunalului Municipiului Bucureşti la AEP).   Din punct de vedere financiar aveţi probleme? Finanţarea proiectelor din domeniul electoral este luată în considerare de politicieni doar în anii electorali, când, de fapt, situaţia ar trebui să fie tocmai invers, proiectele să fie finanţate în anii fără alegeri, pentru ca ele să fie deja funcţionale în anii electorali. Autoritatea Electorală Permanentăse străduieşte din greu să dezvolte proiecte de modernizare a României în domeniul electoral, astfel încât să crească gradul de transparenţă şi corectitudinea în administrarea alegerilor, dar nu putem merge prea departe din cauza constrângerilor de ordin bugetar. Suntem totuşi o instituţie mică. Avem în organigramă 250 de posturi, dar suntem nevoiţi de peste cinci ani să funcţionăm doar cu jumătate din personal. Prezenţa noastră la nivel naţional suferă din cauza faptului că nu putem să ne înfiinţăm birourile judeţene prin care să sprijinim activitatea de administrare a alegerilor la nivelul fiecărui judeţ. Ar fi nevoie de asigurarea din timp a resurselor financiare pentru susţinerea efortului de administrare a alegerilor, poate chiar prin legea bugetului de stat pentru anii în care sunt programate alegeri la termen (cum este cazul în 2014) şi nu din Fondul de rezervă bugetară (cum se întâmplă istoric din 1990). Asta ar permite instituţiilor implicate să poată derula, de exemplu, proceduri de achiziţii publice cu termene mai largi de timp, lipsind astfel instituţiile de presiunea unor termene prea scurte.   Ce soluţii propuneţi pentru eliminarea votului multiplu şi a celorlalte tipuri de fraude electorale? Aş vrea să precizez că nu există soluţii miraculoase pentru eliminarea fraudelor electorale. Ele continuă să existe şi în democraţii mult mai avansate, diferenţa fiind bineînţeles legată de magnitudinea şi eventual de tipul lor. Informatizarea secţiilor de votare şi educarea electoratului prin campanii bine puse la punct ar contribui la diminuarea fenomenului şi la reducerea efectelor acestuia, mai mult decât acţiunile de genul verificării listelor electorale utilizate în secţiile de votare. Spre exemplu, noi am verificat listele electorale utilizate în secţiile de votare la alegerile pentru Parlamentul European din 2009 şi referendumul naţional din 2012. De fiecare dată, Autoritatea Electorală Permanentăa identificat cazuri posibile de vot multiplu fără a şti cu certitudine dacă acestea sunt reale sau nu. Caracterul inutil al acţiunii era dat şi de faptul că, la data finalizării verificărilor, alegerile erau de mult încheiate şi validate, şi, chiar dacă Autoritatea Electorală Permanentăar fi descoperit o fraudă electorală de proporţii, această constatare nu ar fi avut efect asupra valabilităţii scrutinului.   Aţi încercat să schimbaţi lucrurile? Autoritatea Electorală Permanentăa derulat în anii 2010 şi 2011, pe parcursul unor alegeri parţiale pentru Camera Deputaţilor, un „Proiect pilot privind informatizarea secţiilor de votare”, pentru a semnala tentativele de vot ilegal (vot multiplu, vot în locul altei persoane, vot fără îndeplinirea condiţiilor legale). Proiectul pilot s-a bazat pe un sistem informatic care asigura colectarea într-o bază de date centrală a CNP-urilor alegătorilor care şi-au exprimat dreptul de vot şi verificarea existenţei acestora în Registrul electoral corespunzător colegiului respectiv. Practic, în fiecare secţie de votare a existat un calculator conectat la o reţea naţională. Acest sistem are avantajul că previne manipularea voturilor în loc să o constate, aşa cum se întâmpla în cazul verificării listelor electorale utilizate în alegeri, moment la care fraudele deja au avut loc. De aceea, eu propun şi susţin informatizarea secţiilor de votare prin extinderea la nivel naţional a acestui proiect. Având Registrul electoral funcţional, eu consider că am facut primul pas în această direcţie. În acelaşi timp putem observa şi alte beneficii ale unui astfel de sistem, cum ar fi: creşterea vitezei procesului de votare, monitorizarea prezenţei la vot cu maximă acurateţe, monitorizarea momentului de deschidere şi închidere a secţiilor de votare sau completarea corectă a proceselor verbale de centralizare a rezultatelor votării. Cred că este momentul ca toţi factorii politici să ia o decizie fermă în acest sens. Autoritatea Electorală Permanentătrebuie să dezvolte acest sistem la nivel naţional pentru a închide orice discuţie pe vot ilegal şi pentru a obţine toate beneficiile conexe care nu ar face decât să crească transparenţa şi încrederea cetăţenilor şi actorilor politici în procesul electoral din România. Propunerea noastră concretă este implementarea etapizată a acestui proiect, începând cu municipiul Bucureşti pentru care, deşi este circumscripţia electorală cu cel mai mare număr de alegatori, pot fi identificate soluţii tehnice variate. Fac apel pe această cale la domnul primar general Sorin Oprescu, precum şi la primarii de sector, să analizeze propunerea noastră şi să o susţină.   Ce părere aveţi despre introducerea votului electronic sau a votului prin corespondenţă, astfel încât să poată vota în numar cât mai mare şi românii din diaspora? Nu aş putea să spun dacă vreuna dintre cele două modalităţi de exercitare a votului ar satisface electoratul, pentru că niciuna nu oferă suficiente garanţii asupra respectării secretului votului. Nu este concluzia mea, este concluzia tuturor experţilor din domeniul electoral. Nu putem fi siguri 100% că votul exprimat astfel este exercitat de către alegătorul respectiv şi dacă acesta este lipsit de orice urmă de influenţă sau presiune. Dar, cred că acesta este un subiect asupra căruia decidenţii politici trebuie să reflecteze, să dezbată şi să decidă. Noi, ca şi experţi nu putem decât să venim şi să le punem la dispoziţie datele obiective în privinţa acestui subiect. Decizia le aparţine.   Care sunt cauzele creşterii ratei absenteismului în ultimii ani? Credeţi că votul obligatoriu ar fi o soluţie sau mai degrabă ar trebui sporită încrederea alegătorilor în derularea unui proces electoral corect? După cum arată de cele mai multe ori sondajele cauza principală a absenteismului este neîncrederea cetăţenilor în clasa politică. Totodată, nu trebuie să trecem cu vederea faptul că o participare la vot masivă, de peste 80%, nu este o caracteristică a democraţiilor consolidate din ziua de astăzi. În acelaşi timp însă, nicio prezenţă la urne sub 30% nu este firească. Dar ceea ce ne interesează pe noi, ca autoritate de management electoral, este faptul că lipsa încrederii în corectitudinea procesului electoral apare din ce în ce mai frecvent drept o cauză a absenteismului. De aceea recomand factorilor politici de decizie să se aplece asupra proiectului nostru de informatizare a secţiilor de votare, despre care sunt convinsă că va avea printre rezultate şi redobândirea încrederii cetăţenilor atât în clasa politică, cât şi în corectitudinea procesului electoral. În ceea ce priveşte votul obligatoriu, este o decizie eminamente politică, care trebuie luată în baza unei analize atente a contextului naţional şi a practicilor europene în materie, ambele nefiind, în opinia mea, de natură a justifica o reglementare în acest sens.   Ce responsabilităţi le revin parlamentarilor pentru pregătirea celor două runde de alegeri care vor avea loc anul viitor? Dar primarilor? Poate cea mai importantă responsabilitate care revine nu doar parlamentarilor, ci întregului spectru politic şi administrativ, este să cadă de acord asupra faptului că legislaţia electorală nu trebuie modificată în anii în care au loc alegeri. Un al doilea aspect ar fi acela al asigurării din timp a resurselor financiare, umane şi logistice pentru o bună administrare a procesului electoral. Primarii sunt cei implicaţi în derularea tehnică a operaţiunilor electorale având responsabilităţi variate, cum ar fi întocmirea evidenţelor electorale (înregistrarea alegătorilor), stabilirea secţiilor de votare, dotarea logistică a acestora cu cabine şi urne etc.   Primele sunt alegerile pentru Parlamentul European. Când ar trebui să înceapă pregătirile? Alegerile europarlamentare vor avea loc pe 25 mai 2014 şi ar fi bine ca toată lumea să conştientizeze că miza nu este una naţională în mod direct, ci una de reprezentare a României în Parlamentul European, de imagine a României în Europa. De aceea atât organizarea cât şi desfăşurarea acestor alegeri trebuie să fie impecabile. Prin urmare, este nevoie de un efort colectiv al tuturor actorilor implicaţi în alegeri, politici şi administrativi, mai ales că perioada electorală pentru alegerile europarlamentare va începe încă din 24 februarie 2014. Principalele etape sunt întocmirea listelor electorale permanente, stabilirea secţiilor de votare, înregistrarea candidaturilor, campania electorală şi votarea propriu-zisă din data de 25 mai 2014.   Aţi fost aleasă recent preşedinte al Asociaţiei Oficialilor Electorali Europeni precum şi membru al Comitetului Executiv al A-WEB. De asemenea, s-a propus ca următoarea conferinţă GEO să aibă loc la Bucureşti în 2015. Ar fi un eveniment extrem de important pentru România. Cum aţi reuşit să înregistraţi aceste succese pe plan internaţional, mai ales că a fost o competiţie strânsă? Într-adevăr, am preluat în luna septembrie a acestui an preşedinţia Asociaţiei Oficialilor Electorali Europeni (ACEEEO), câştigată ca urmare a votului membrilor asociaţiei. Preşedinţia acestui organism nu este doar un titlu de decor, dacă pot spune aşa, ea presupune o amplă şi activă implicare atât a mea, cât şi a Autorităţii Electorale Permanente la nivel regional şi internaţional, şi nu în ultimul rând organizarea în România în 2014 a două evenimente, şi mă refer aici la reuniunea Comitetului Executiv şi Conferinţa Anuală a ACEEEO. Organizarea acestor două evenimente internaţionale în România este o formă certă de recunoaştere a valorii instituţiilor ţării noastre pe plan extern, succesul organizării acestora în bune condiţii depinzând în mare măsură şi de sprijinul pe care contăm şi suntem convinşi că îl vom primi din partea instituţiilor statului. Prezenţa în România a celor mai importanţi experţi din domeniul electoral, a reprezentanţilor celor mai prestigioase instituţii de profil, precum şi a companiilor cu preocupări în domeniu, nu va face decât să aducă importante câştiguri ţării noastre. Câştiguri de imagine, turistice, financiare şi profesionale. În ceea ce priveşte calitatea de membru al Comitetului Executiv al A-WEB (Association of World Election Bodies/Asociaţia Mondială a Organismelor Electorale), pot spune că sunt mândră că România face parte din primul Comitet Executiv al A-WEB, constituit din reprezentanţii principalelor organizaţii electorale regionale, care stabileşte şi trasează strategii şi planuri de acţiune în domeniul managementului electoral la nivel global. Totodată, România este una dintre cele cinci ţări care au semnat Carta A-WEB, alături de Republica Coreea, Republica Dominicană, India şi Africa de Sud. Această ultimă acţiune externă, la care am participat alături de colegii mei din Autoritatea Electorală Permanentă, m-a făcut să conştientizez o stare de fapt, care nu ştiu dacă ar trebui să mă bucure sau să mă întristeze: Autoritatea Electorală Permanentă este mult mai cunoscută şi mai apreciată la nivel internaţional decât este la nivel naţional. Şi pentru că am amintit de colegii mei, nu pot să nu subliniez faptul că toate aceste realizări nu ar fi fost posibile dacă nu aş fi avut în spate 125 de oameni, adică tot personalul Autorităţii Electorale Permanente, profesionişti adevăraţi şi dedicaţi activităţii pe care o desfăşoară. De când am devenit preşedinte al Autorităţii Electorale Permanente am constatat că activitatea instituţiei presupune o luptă zilnică pentru susţinerea obiectivelor propuse pe plan intern şi extern. Rezultatele proiectelor noastre şi profesionalismul arătat au dat roade şi pe plan extern, dovadă stând cele două succese repurtate anul acesta.