PACTUL INTERNAŢIONAL CU PRIVIRE LA DREPTURILE CIVILE ŞI

POLITICE[1]

 

Adoptat de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite la 16 decembrie 1966

 

 

PREAMBUL

 

 

Statele părţi la prezentul Pact,

Considerând că, în conformitate cu principiile enunţate în Carta Naţiunilor Unite, recunoaşterea demnităţii inerente tuturor membrilor familiei umane şi a drepturilor lor egale şi inalienabile, constituie fundamentul libertăţii, dreptăţii şi păciiîn lume,

Recunoscând că aceste drepturi decurg din demnitatea inerentă persoanei umane,

Recunoscând că, în conformitate cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, idealul fiinţei umane libere, bucurându-se de libertăţile civile şi politice şi eliberată de teamă şi de mizerie, un poate fi realizat decât dacă se creează condiţii care permit fiecăruia să se bucure de drepturile sale civile şi politice, ca şi de drepturile sale economice, sociale sau culturale,

Considerând că, potrivit Cartei Naţiunilor Unite, statele au obligaţia de a promova respectarea universală şi efectivă a drepturilor şi libertăţilor omului,

Luând în considerare faptul că individul are îndatoriri faţă de semenii săi şi faţă de colectivitatea căreia îi aparţine şi este dator a se strădui să promoveze şi să respecte drepturile recunoscute în prezentul Pact,

Au convenit asupra următoarelor articole:

 

PARTEA ÎNTÂI

ARTICOLUL 1

1. Toate popoarele au dreptul de a dispune de ele însele. În virtutea acestui drept, ele îşi determină liber statutul politic şi îşi asigură liber dezvoltarea economică, socială şi culturală.

2. Pentru a-şi înfăptui scopurile, toate popoarele pot dispune liber de bogăţiile şi de resursele lor naturale, fără a aduce atingere obligaţiilor care decurg din cooperarea economică internaţională, întemeiată pe principiul interesului reciproc, şi din dreptul internaţional. În nici un caz un popor nu va putea fi lipsit de propriile mijloace de trai.

3. Statele părţi la prezentul Pact, inclusiv cele care au răspunderea administrării de teritorii neautonome şi de teritorii sub tutelă, trebuie să înlesnească realizarea dreptului popoarelor de a dispune de ele însele şi să respecte acest drept, în conformitate cu dispoziţiile Cartei Naţiunilor Unite.

 

 

PARTEA A DOUA

ARTICOLUL 2

1. Statele părţi la prezentul Pact se angajează să respecte şi să garanteze tuturor indivizilor care se găsesc pe teritoriul lor şi ţin de competenţa lor drepturile recunoscute în prezentul Pact, fără nici o deosebire, în special de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, origine naţională sau socială, avere, naştere sau întemeiată pe orice altă împrejurare.

2. Statele părţi la prezentul pact se angajează să garanteze că drepturile enunţate în el vor fi exercitate fără nici o discriminare întemeiată pe rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, origine naţională sau socială, avere, naştere sau orice altă împrejurare.

3. Statele părţi la prezentul Pact se angajează:

a) să garanteze că orice persoană ale cărei drepturi sau libertăţi recunoscute în prezentul Pact au fost violate va dispune de o cale de recurs efectivă, chiar atunci când încălcarea a fost comisă de persoane acţionând în exerciţiul funcţiunilor lor oficiale;

b) să garanteze că autoritatea competentă, judiciară, administrativă ori legislativă sau orice altă autoritate competentă potrivit legislaţiei statului, va hotărî asupra drepturilor persoanei care foloseşte calea de recurs şi să dezvolte posibilităţile de recurs jurisdicţional;

c) să garanteze că autorităţile competente vor da urmare oricărui recurs care a fost recunoscut ca justificat.

 

ARTICOLUL 3

Statele părţi la prezentul Pact se angajează să asigure dreptul egal legal al bărbaţilor şi al femeilor de a se bucura de toate drepturile civile şi politice enunţate în prezentul Pact.

 

ARTICOLUL 4

1. În cazul în care un pericol public excepţional ameninţă existenţa naţiunii şi este proclamat printr-un act oficial, statele părţi la prezentul Pact pot ca, în limita strictă a cerinţelor situaţiei, să ia măsuri derogatorii de la obligaţiile prevăzute în prezentul Pact, cu condiţia ca aceste măsuri să nu fie incompatibile cu celelalte obligaţii pe care le au potrivit dreptului internaţional şi ca din ele să nu rezulte o discriminare întemeiată numai pe rasă, culoare, sex, limbă, religie, sau origine socială.

2. Dispoziţia precedentă nu autorizează nici o derogare de la prevederile articolelor 6, 7, 8 (paragraful 1 şi 2), 11, 15, 16 şi 18.

3. Statele părţi la prezentul Pact care fac uz de dreptul de derogare trebuie ca prin intermediul Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite să semnaleze de îndată celorlalte state părţi dispoziţiile de la care au derogat, precum şi motivele care au provocat această derogare. O nouă comunicare va fi făcută, prin acelaşi intermediu, la data la care ele au pus capăt derogărilor.

 

ARTICOLUL 5

1. Nici o dispoziţie din prezentul Pact nu poate fi interpretată ca implicând pentru un stat, o grupare sau un individ vreun drept de a se deda la o activitate sau de a săvârşi un act urmărind suprimarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute în prezentul Pact ori limitări ale lor mai ample decât cele prevăzute în Pact.

2. Nu se poate admite nici o restricţie sau derogare de la drepturile fundamentale ale omului recunoscute sau în vigoare în orice stat parte la prezentul Pact în aplicarea legilor, convenţiilor, regulamentelor sau cutumelor, sub pretextul că prezentul Pact nu recunoaşte aceste drepturi sau le recunoaşte într-o măsură mai mică.

 

PARTEA A TREIA

ARTICOLUL 6

1. Dreptul la viaţă este inerent persoanei umane. Acest drept trebuie ocrotit prin lege. Nimeni nu poate fi privat de viaţa sa în mod arbitrar.

2. În ţările în care pedeapsa cu moartea nu a fost abolită, o sentinţă de condamnare la moarte nu va putea fi pronunţată decât pentru crimele cele mai grave, în conformitate cu legislaţia în vigoare în momentul în care crima a fost comisă, legislaţie care nu trebuie să fie în contradicţie cu dispoziţiile prezentului Pact şi nici cu cele ale Convenţiei pentru prevenirea şi reprimarea crimei de genocid. Această pedeapsă nu poate fi aplicată decât în virtutea unei hotărâri definitive pronunţată de un tribunal competent.

3. Când privarea de viaţă constituie crimă de genocid, se înţelege că nici o dispoziţie din prezentul articol nu autorizează un stat parte la prezentul Pact să deroge în nici un fel de la vreo obligaţie asumată în virtutea dispoziţiilor Convenţiei pentru prevenirea şi reprimarea crimei de genocid.

4. Orice condamnat la moarte are dreptul de a solicita graţierea sau comutarea pedepsei. Amnistia, graţierea sau comutarea pedepsei cu moartea poate fi acordată în toate cazurile.

5. O sentinţă de condamnare la moarte nu poate fi pronunţată pentru crime comise de persoane sub vârsta de 18 ani şi nu poate fi executată împotriva unor femei gravide.

6. Nici o dispoziţie din prezentul articol nu poate fi invocată pentru a se întârzia sau a se împiedica abolirea pedepsei capitale de către un stat parte la prezentul Pact.

 

ARTICOLUL 7

Nimeni nu va fi supus torturii şi nici unor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante. În special, este interzis ca o persoană să fie supusă, fără consimţământul său, unei experienţe medicale sau ştiinţifice.

 

ARTICOLUL 8

1. Nimeni nu va fi ţinut în sclavie; sclavia şi comerţul cu sclavi, sub toate formele, sunt interzise.

2. Nimeni nu va putea fi ţinut în servitute.

3. a) Nimeni nu va putea fi constrâns să execute o muncă forţată sau obligatorie;

b) alineatul a) al prezentului paragraf nu poate fi interpretat ca interzicând, în ţările în care anumite infracţiuni pot fi pedepsite cu detenţiunea însoţită de muncă forţată, executarea unei pedepse de muncă forţată, pronunţată de un tribunal competent;

c) nu se consideră „muncă forţată sau obligatorie“ în sensul prezentului paragraf:

(i) orice muncă sau serviciu, neindicate în alineatul b), cerute în mod normal unui individ deţinut în virtutea unei decizii legale a justiţiei sau eliberat condiţionat în urma unei asemenea decizii;

(ii) orice serviciu cu caracter militar şi, în ţările în care obiecţia de conştiinţă este admisă, orice serviciu naţional cerut în virtutea legii celor care ridică obiecţii de conştiinţă;

(iii) orice serviciu cerut în cazurile de forţă majoră sau de sinistre care ameninţă viaţa sau bunăstarea comunităţii;

(iv) orice muncă sau orice serviciu care fac parte din obligaţiile cetăţeneşti normale.

 

ARTICOLUL 9

1. Orice individ are dreptul la libertate şi la securitatea persoanei sale. Nimeni nu poate fi arestat sau deţinut în mod arbitrar. Nimeni nu poate fi privat de libertatea sa decât pentru motivele legale şi în conformitate cu procedura prevăzută de lege.

2. Orice individ arestat va fi informat, în momentul arestării sale, despre motivele acestei arestări şi va fi înştiinţat, în cel mai scurt timp, de orice învinuire care i se aduce.

3. Orice individ arestat sau deţinut pentru comiterea unei infracţiuni penale va fi adus, în termenul cel mai scurt, în faţa unui judecător sau a unei alte autorităţi împuternicite prin lege să exercite funcţiuni judiciare şi va trebui să fie judecat într-un interval rezonabil sau să fie eliberat. Detenţiunea persoanelor care urmează a fi trimise în judecată nu trebuie să constituie regulă, dar punerea în libertate poate fi subordonată unor garanţii asigurând înfăţişarea lor la şedinţele de judecată, pentru toate celelalte acte de procedură şi, dacă este cazul, pentru executarea hotărârii.

4. Oricine a fost privat de libertate prin arestare sau detenţiune are dreptul de a introduce recurs în faţa unui tribunal, pentru ca acesta să hotărască neîntârziat asupra legalităţii detenţiunii sale şi să ordone eliberarea sa, dacă detenţiunea este ilegală.

5. Orice individ care a fost victima unei arestări sau detenţiuni ilegale are drept la o despăgubire.

 

ARTICOLUL 10

1. Orice persoană privată de libertate va fi tratată cu umanitate şi cu respectarea demnităţii inerente persoanei umane.

2. a) Persoanele aflate în prevenţie vor fi, în afară de circumstanţe excepţionale, separate de condamnaţi şi vor fi supuse unui regim distinct, potrivit condiţiei lor de persoane necondamnate.

b) Tinerii aflaţi în prevenţie vor fi separaţi de adulţi şi se va hotărî în legătură cu cazul lor cât mai repede cu putinţă.

3. Regimul penitenciar va cuprinde un tratament al condamnaţilor având drept scop esenţial îndreptarea lor şi reclasarea lor socială. Tinerii delincvenţi vor fi separaţi de adulţi şi supuşi unui regim potrivit vârstei şi statutului lor legal.

 

ARTICOLUL 11

Nimeni nu poate fi întemniţat pentru singurul motiv că nu este în măsură să execute o obligaţie contractuală.

 

ARTICOLUL 12

1. Orice persoană care se află în mod legal pe teritoriul unui stat are dreptul de a circula acolo liber şi de a-şi alege liber reşedinţa.

2. Orice persoană este liberă să părăsească orice ţară, inclusiv propria sa ţară.

3. Drepturile sus-menţionate nu pot face obiectul unor restricţii decât dacă acestea sunt prevăzute prin lege, necesare pentru a ocroti securitatea naţională, ordinea publică, sănătatea ori moralitatea publică sau drepturile şi libertăţile altora şi sunt compatibile cu celelalte drepturi recunoscute în prezentul Pact.

4. Nimeni nu poate fi privat în mod arbitrar de dreptul de a intra în propria sa ţară.

 

ARTICOLUL 13

Un străin care se află în mod legal pe teritoriul unui stat parte la prezentul Pact nu poate fi expulzat decât în executarea unei decizii luate în conformitate cu legea şi, dacă raţiuni imperioase de securitate naţională nu se opun, el trebuie să aibă posibilitatea de a prezenta considerentele care pledează împotriva expulzării sale şi de a obţine examinarea cazului său de către autoritatea competentă, ori de câte una sau mai multe persoane special desemnate de această autoritate, fiind reprezentat în acest scop.

 

ARTICOLUL 14

1. Toţi oamenii sunt egali în faţa tribunalelor şi curţilor de justiţie. Orice persoană are dreptul ca litigiul în care se află să fie examinat în mod echitabil şi public de către un tribunal competent, independent şi imparţial, stabilit prin lege, care să decidă fie asupra temeiniciei oricărei învinuiri penale îndreptate împotriva ei, fie asupra contestaţiilor privind drepturile şi obligaţiile sale cu caracter civil. Şedinţa de judecată poate fi declarată secretă în totalitate sau pentru o parte a desfăşurării ei, fie în interesul bunelor moravuri, al ordinii publice sau al securităţii naţionale într-o societate democratică, fie dacă interesele vieţii particulare ale părţilor în cauză o cer, fie în măsura în care tribunalul ar socoti acest lucru ca absolut necesar, când datorită circumstanţelor speciale ale cauzei, publicitatea ar dăuna intereselor justiţiei; cu toate acestea, pronunţarea oricărei hotărâri în materie penală sau civilă va fi publică, afară de cazurile când interesul minorilor cere să se procedeze altfel sau când procesul se referă la diferende matrimoniale ori la tutela copiilor.

2. Orice persoană acuzată de comiterea unei infracţiuni penale este prezumată a fi nevinovată cât timp culpabilitatea sau nu a fost stabilită în mod legal.

3. Orice persoană acuzată de comiterea unei infracţiuni penale are dreptul, în condiţii de deplină egalitate, la cel puţin următoarele garanţii:

a) să fie informată în cel mai scurt termen, într-o limbă pe care o înţelege şi în mod detaliat, despre natura şi motivele acuzaţiei ce i se aduce;

b) să dispună de timpul şi de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale şi să comunice cu apărătorul pe care şi-l alege;

c) să fie judecată fără o întârziere excesivă;

d) să fie prezentă la proces şi să se apere ea însăşi sau să aibă asistenţa unui apărător ales de ea; dacă nu are apărător, să fie informată despre dreptul de a-l avea şi, ori de câte ori interesul justiţiei o cere, să i se atribuie un apărător din oficiu, fără plată dacă ea nu are mijloace pentru a-l remunera;

e) să interogheze sau să facă a fi interogaţi martorii acuzării şi să obţină înfăţişarea şi interogarea martorilor apărării în aceleaşi condiţii cu cele ale martorilor acuzării;

f) să beneficieze de asistenţa gratuită a unui interpret, dacă nu înţelege sau nu vorbeşte limba folosită la şedinţa de judecată;

g) să nu fie silită să mărturisească împotriva ei însăşi sau să se recunoască vinovată.

4. Procedura aplicabilă tinerilor care nu sunt încă majori potrivit legii penale va ţine seama de vârsta lor şi de interesul reeducării lor.

5. Orice persoană declarată vinovată de o infracţiune are dreptul de a obţine examinarea de către o jurisdicţie superioară, în conformitate cu legea, a declarării vinovăţiei şi a condamnării sale.

6. Când o condamnare penală definitivă este ulterior anulată sau se acordă graţierea deoarece un fapt nou sau nou-descoperit dovedeşte că s-a produs o eroare judiciară, persoana care a suferit o pedeapsă în urma acestei condamnări va primi o indemnizaţie în conformitate cu legea, afară de cazul când s-a dovedit că nedescoperirea în timp util a faptului necunoscut îi este imputabilă ei, în întregime sau în parte.

7. Nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit din pricina unei infracţiuni pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă în conformitate cu legea şi cu procedura penală a fiecărei ţări.

 

ARTICOLUL 15

1. Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care nu constituiau un act delictuos, potrivit dreptului naţional sau internaţional, în momentul în care au fost săvârşite. De asemenea, nu se va aplica o pedeapsă mai severă decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii infracţiunii. Dacă ulterior comiterii infracţiunii, legea prevede aplicarea unei pedepse mai uşoare, delincventul trebuie să beneficieze de aceasta.

2. Nimic din prezentul articol nu se opune judecării sau condamnării oricărui individ din pricina unor acţiuni sau omisiuni care atunci când au fost săvârşite erau considerate ca fapte criminale, potrivit principiilor generale de drept recunoscute de toate naţiunile.

 

ARTICOLUL 16

Orice om are dreptul de a i se recunoaşte pretutindeni personalitatea juridică.

 

ARTICOLUL 17

1. Nimeni nu va putea fi supus vreunor imixtiuni arbitrare sau ilegale în viaţa particulară, în familia, domiciliul sau corespondenţa sa, nici la atingeri ilegale aduse onoarei şi reputaţiei sale.

2. Orice persoană are drept la protecţia legii împotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri.

 

ARTICOLUL 18

1. Orice persoană are drept la libertatea gândirii, conştiinţei şi religiei; acest drept implică libertatea de a avea sau de a adopta o religie sau o convingere la alegerea sa, precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea, individual sau în comun, atât în public cât şi în particular prin cult şi îndeplinirea riturilor, prin practici şi prin învăţământ.

2. Nimeni nu va fi supus vreunei constrângeri putând aduce atingere libertăţii sale de a avea sau de a adopta o religie sau o convingere la alegerea sa.

3. Libertatea manifestării religiei sau convingerilor nu poate fi supusă decât restricţiilor prevăzute de lege şi necesare pentru ocrotirea securităţii, ordinii şi sănătăţii publice ori a moralei sau a libertăţilor şi drepturilor fundamentale ale altora.

4. Statele părţi la prezentul Pact se angajează să respecte libertatea părinţilor şi, atunci când este cazul, a tutorilor legali, de a asigura educaţia religioasă şi morală a copiilor lor, în conformitate cu propriile lor convingeri.

 

ARTICOLUL 19

1. Nimeni nu trebuie să aibă de suferit din cauza opiniilor sale.

2. Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare; acest drept cuprinde libertatea de a căuta, de a primi şi de a răspândi informaţii şi idei de orice fel, indiferent de frontiere, sub formă orală, scrisă, tipărită ori artistică, sau prin orice alt mijloc, la alegerea sa.

3. Exercitarea libertăţilor prevăzute la paragraful 2 al prezentului articol comportă obligaţii şi răspunderi speciale. În consecinţă, ea poate fi supusă anumitor limitări care trebuie însă stabilite în mod expres prin lege şi care sunt necesare:

a) respectării drepturilor sau reputaţiei altora;

b) apărării securităţii naţionale, ordinii publice, sănătăţii sau moralităţii publice.

 

ARTICOLUL 20

1. Orice propagandă în favoarea războiului este interzisă prin lege.

2. Orice îndemn la ură naţională, rasială sau religioasă care constituie o incitare la discriminare, la ostilitate sau la violenţă este interzis prin lege.

 

ARTICOLUL 21

Dreptul de întrunire paşnică este recunoscut. Exercitarea acestui drept nu poate fi supusă decât restricţiilor, conforme cu legea şi necesare într-o societate democratică, în interesul securităţii naţionale, al securităţii publice, al ordinii publice ori pentru a ocroti sănătatea sau moralitatea publică sau drepturile şi libertăţile altora.

 

ARTICOLUL 22

1. Orice persoană are dreptul de a se asocia în mod liber cu altele, inclusiv dreptul de a constitui sindicate şi de a adera la ele, pentru ocrotirea intereselor sale.

2. Exercitarea acestui drept nu poate fi supusă decât restricţiilor prevăzute de lege şi care sunt necesare într-o societate democratică, în interesul securităţii naţionale, al securităţii publice, al ordinii publice ori pentru a ocroti sănătatea sau moralitatea publică sau drepturile şi libertăţile altora. Prezentul articol nu se opune ca exercitarea acestui drept de către membrii forţelor armate şi ai poliţiei să fie supusă unor restricţii legale.

3. Nici o dispoziţie din prezentul articol nu permite statelor părţi la Convenţia din 1948 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii privind libertatea sindicală şi ocrotirea dreptului sindical să ia măsuri legislative aducând atingere – sau să aplice legea într-un mod care să aducă atingere – garanţiilor prevăzute în acea Convenţie.

 

ARTICOLUL 23

1. Familia este elementul natural şi fundamental al societăţii şi are drept la ocrotire din partea societăţii şi a statului.

2. Dreptul de a se căsători şi de a întemeia o familie este recunoscut bărbatului şi femeii, începând de la vârsta nubilă.

3. Nici o căsătorie nu va putea fi încheiată fără consimţământul liber şi deplin al viitorilor soţi.

4. Statele părţi la prezentul Pact vor lua măsurile potrivite pentru a asigura egalitatea în drepturi şi răspunderi a soţilor în privinţa căsătoriei, în timpul căsătoriei şi atunci când ea se desface. În cazul desfacerii, se vor lua măsuri pentru a asigura copiilor ocrotirea necesară.

 

ARTICOLUL 24

1. Orice copil, fără nici o discriminare întemeiată pe rasă, culoare, sex, limbă, religie, origine naţională sau socială, avere sau naştere, are dreptul din partea familiei sale, a societăţii şi a statului la măsurile de ocrotire pe care le cere condiţia de minor.

2. Orice copil trebuie să fie înregistrat imediat după naştere şi să aibă un nume.

3. Orice copil are dreptul de a dobândi o cetăţenie.

 

ARTICOLUL 25

Orice cetăţean are dreptul şi posibilitatea, fără nici una dintre discriminările la care se referă articolul 2 şi fără restricţii nerezonabile:

a) de a lua parte la conducerea treburilor publice, fie direct, fie prin intermediul unor reprezentanţi liber aleşi;

b) de a alege şi de a fi ales, în cadrul unor alegeri periodice, oneste, cu sufragiu universal şi egal şi cu scrutin secret, asigurând exprimarea liberă a voinţei alegătorilor;

c) de a avea acces, în condiţii generale de egalitate, la funcţiile publice din ţara sa.

 

ARTICOLUL 26

Toate persoanele sunt egale în faţa legii şi au, fără discriminare, dreptul la o ocrotire egală din partea legii. În această privinţă legea trebuie să interzică orice discriminare şi să garanteze tuturor persoanelor o ocrotire egală şi eficace contra oricărei discriminări, în special de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, origine naţională sau socială, avere, naştere sau întemeiată pe orice altă împrejurare.

 

ARTICOLUL 27

În statele în care există minorităţi etnice, religioase sau lingvistice, persoanele aparţinând acestor minorităţi nu pot fi lipsite de dreptul de a avea, în comun cu ceilalţi membri ai grupului lor, propria lor viaţă culturală, de a profesa şi practica propria lor religie sau de a folosi propria lor limbă.

 

PARTEA A PATRA

ARTICOLUL 28

1. Se instituie un Comitet al drepturilor omului (denumit în continuare, în prezentul Pact, Comitetul). Acest Comitet este compus din optsprezece membri şi are funcţiile stabilite în cele de mai jos.

2. Comitetul este compus din resortisanţi ai statelor părţi la prezentul Pact, care trebuie să fie personalităţi de înaltă moralitate şi având o competenţă recunoscută în domeniul drepturilor omului. Se va ţine seama de interesul pe care îl prezintă participarea la lucrările Comitetului a câtorva persoane având o experienţă juridică.

3. Membrii Comitetului sunt aleşi şi exercită această funcţie cu titlu individual.

 

 

ARTICOLUL 29

1. Membrii Comitetului sunt aleşi prin vot secret, dintr-o listă de candidaţi care întrunesc condiţiile prevăzute în articolul 28, propuşi în acest scop de către statele părţi la prezentul Pact.

2. Fiecare stat parte la prezentul Pact poate să propună cel mult doi candidaţi. Aceşti doi candidaţi trebuie să fie resortisanţi ai statului care îi propune.

3. Candidatura aceleiaşi persoane poate fi propusă pentru o nouă alegere.

 

ARTICOLUL 30

1. Prima alegere va avea loc în cel mult şase luni de la data intrării în vigoare a prezentului Pact.

2. Cu cel puţin patru luni înainte de orice alegere în Comitet, alta decât o alegere pentru completarea unui loc declarat vacant în conformitate cu articolul 34, Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite invită în scris statele părţi la prezentul Pact să desemneze, în termen de trei luni, candidaţii pe care îi propun ca membri ai Comitetului.

3. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite întocmeşte o listă alfabetică a tuturor candidaţilor astfel propuşi şi o comunică statelor părţi la prezentul Pact cel mai târziu cu o lună înainte de fiecare alegere.

4. Membrii Comitetului sunt aleşi în cursul unei reuniuni a statelor părţi la prezentul Pact, convocată de Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite la sediul Organizaţiei. La această reuniune, unde cvorumul este constituit de două treimi din statele părţi la prezentul Pact, sunt aleşi ca membri ai Comitetului candidaţii care obţin cel mai mare număr de voturi şi majoritatea absolută a voturilor reprezentanţilor statelor părţi prezenţi şi votanţi.

 

ARTICOLUL 31

1. Comitetul nu poate să cuprindă mai mult de un resortisant al unui stat.

2. Pentru alegerile în Comitet se va ţine seama de o repartiţie geografică echitabilă şi de reprezentarea diferitelor forme de civilizaţie, precum şi a principalelor sisteme juridice.

 

ARTICOLUL 32

1. Membrii Comitetului sunt aleşi pe patru ani. Ei sunt reeligibili dacă li se propune din nou candidatura. Cu toate acestea, mandatul a nouă membri aleşi la prima alegere ia sfârşit două doi ani: imediat după prima alegere, numele acestor nouă membri va fi tras la sorţi de către preşedintele reuniunii la care se referă paragraful 4 al articolului 30.

2. La expirarea mandatului, alegerile au loc în conformitate cu dispoziţiile articolelor precedente din această parte a Pactului.

 

ARTICOLUL 33

1. Dacă după părerea unanimă a celorlalţi membri, un membru al Comitetului a încetat a-şi îndeplini funcţiile pentru orice cauză alta decât o absenţă cu caracter temporar, preşedintele Comitetului informează despre aceasta pe Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care declară atunci vacant locul pe care îl ocupa membru menţionat.

2. În caz de deces sau de demisie a unui membru al Comitetului, preşedintele informează despre aceasta de îndată pe Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care declară locul vacant cu începere de la data decesului sau de la data când operează demisia.

 

ARTICOLUL 34

1. Când un loc a fost declarat vacant în conformitate cu articolul 33, dacă mandatul membrului care trebuie înlocuit nu expiră în cele şase luni următoare datei la care a fost declarat vacant, Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite înştiinţează despre aceasta statele părţi la prezentul Pact, care pot, în termen de două luni, să desemneze candidaţi în conformitate cu dispoziţiile articolului 29, în vederea completării locului vacant.

2. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite întocmeşte o listă alfabetică a candidaţilor astfel propuşi şi o comunică statelor părţi la prezentul Pact. Alegerea în vederea completării locului vacant va avea apoi loc în conformitate cu dispoziţiile pertinente din această parte a Pactului.

3. Orice membri al Comitetului ales pentru completarea unui loc declarat vacant, în conformitate cu articolul 33, face parte din Comitet până la data expirării normale a mandatului membrului al cărui loc a devenit vacant în Comitet, în conformitate cu dispoziţiile articolului menţionat.

 

ARTICOLUL 35

Membrii Comitetului primesc, cu aprobarea Adunării Generale a Naţiunilor Unite, remuneraţii suportate din fondurile Organizaţiei Naţiunilor Unite în condiţii stabilite de Adunarea generală, luându-se în considerare importanţa funcţiilor Comitetului.

 

ARTICOLUL 36

Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pune la dispoziţia Comitetului personalul şi mijloacele materiale care îi sunt necesare pentru a îndeplini în mod eficient funcţiile care îi sunt încredinţate în virtutea prezentului Pact.

 

ARTICOLUL 37

1. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va convoca membrii Comitetului, pentru prima reuniune, la sediul Organizaţiei.

2. După prima sa reuniune, Comitetul se va întruni cu orice prilej prevăzut prin regulamentul său interior.

3. Reuniunile Comitetului au loc, în mod obişnuit, la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite sau la Oficiul Naţiunilor Unite de la Geneva.

 

ARTICOLUL 38

Înainte de a intra în funcţie, orice membru al Comitetului trebuie să-şi ia, în şedinţă publică, angajamentul solemn că îşi va îndeplini funcţia cu deplină imparţialitate şi conştiinciozitate.

 

ARTICOLUL 39

1. Comitetul îşi alege un birou pe o perioadă de doi ani. Membrii biroului sunt reeligibili.

2. Comitetul stabileşte el însuşi regulamentul său interior; acesta trebuie să cuprindă însă, între altele, următoarele dispoziţii:

a) cvorumul este de doisprezece membri;

b) deciziile Comitetului se iau cu majoritatea membrilor prezenţi.

 

ARTICOLUL 40

1. Statele părţi la prezentul Pact se angajează să prezinte rapoarte asupra măsurilor pe care le-au adoptat şi care transpun în viaţă drepturile recunoscute în prezentul Pact, precum şi asupra progreselor realizate în folosinţa acestor drepturi:

a) în termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentului Pact, pentru fiecare stat parte interesat, în ceea ce îl priveşte;

b) după aceea, de fiecare dacă când Comitetul i-o va cere.

2. Toate rapoartele vor fi adresate Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite care le va transmite spre examinare Comitetului. Rapoartele vor trebui să indice, dacă va fi cazul, factorii şi dificultăţile care afectează punerea în aplicare a dispoziţiilor prezentului Pact.

3. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite poate, după consultări cu Comitetul, să transmită instituţiilor specializate interesate copia oricăror părţi din rapoarte care pot avea legătură cu sfera lor de competenţă.

4. Comitetul studiază rapoartele prezentate de statele părţi la prezentul Pact. El înaintează statelor părţi propriile sale rapoarte, precum şi orice observaţii generale pe care le socoteşte potrivite. Comitetul poate, de asemenea, să transmită Consiliului Economic şi Social aceste observaţii, însoţite de copii ale rapoartelor pe care le-a primit de la statele părţi la prezentul Pact.

5. Statele părţi la prezentul Pact pot să prezinte Comitetului comentarii cu privire la orice observaţie făcută în virtutea paragrafului 4 al prezentului articol.

 

ARTICOLUL 41

1. Orice stat parte la prezentul Pact poate, în virtutea prezentului articol, să declare în orice moment că recunoaşte Comitetului competenţa de a primi şi examina comunicări în care un stat poate pretinde că un alt stat parte nu-şi îndeplineşte obligaţiile ce decurg din prezentul Pact. Comunicările prezentate în virtutea prezentului articol nu pot fi primite şi examinate decât dacă ele emană de la un stat parte care a făcut o declaraţie prin care recunoaşte, în ceea ce îl priveşte, competenţa Comitetului. Comitetul nu va primi nici o comunicare privitoare la un stat parte care

nu a făcut o asemenea declaraţie. Comunicărilor primite în conformitate cu prezentul articol li se aplică următoarea procedură:

a) Dacă un stat parte la prezentul Pact socoteşte că un alt stat, de asemenea parte la Pact, nu aplică dispoziţiile Pactului, el poate, printr-o comunicare scrisă, să atragă atenţia acelui stat asupra chestiunii. În termen de trei luni de la primirea comunicării, statul destinatar va furniza statului care a adresat comunicarea explicaţii sau orice alte declaraţii scrise lămurind chestiunea, care vor trebui să cuprindă, pe cât este posibil şi util, indicaţii asupra regulilor sale de procedură şi asupra căilor de recurs fie folosite deja, fie pendinte, fie deschise încă.

b) Dacă în termen de şase luni de la primirea comunicării originale de către statul destinatar chestiunea nu a fost soluţionată spre satisfacerea celor două state părţi interesate, şi unul şi altul vor avea dreptul de a o supune Comitetului, adresând câte o notificare Comitetului şi celuilalt stat interesat.

c) Comitetul nu poate lua în examinare o cauză care îi este supusă decât după ce s-a asigurat că toate căile interne de recurs disponibile au fost utilizate şi epuizate, în conformitate cu principiile de drept internaţional unanim recunoscute. Această regulă nu se aplică însă în cazurile în care procedurile de recurs depăşesc termenele rezonabile.

d) Şedinţele în care Comitetul examinează comunicările prevăzute în prezentul articol sunt secrete.

e) Sub rezerva dispoziţiilor alineatului c), Comitetul îşi va oferi bunele oficii statelor părţi interesate, spre a se ajunge la o soluţie amiabilă a chestiuni, întemeiată pe respectarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, aşa cum le recunoaşte prezentul Pact.

f) În orice cauză care îi este supusă, Comitetul poate cere statelor părţi interesate, la care se referă alineatul b), să-i furnizeze orice informaţie pertinentă.

g) Statele părţi interesate la care se referă alineatul b) au dreptul de a fi reprezentate cu prilejul examinării problemei de către Comitet şi de a prezenta observaţii orale sau scrise, ori în ambele forme.

h) În termen de douăsprezece luni din ziua când a primit notificarea la care se referă alineatul b), Comitetul trebuie să prezinte un raport.

i) Dacă s-a putut găsi o soluţie în conformitate cu dispoziţiile alineatului e), Comitetul se mărgineşte, în raportul său, la o scurtă expunere a faptelor şi a soluţiei la care s-a ajuns;

ii) Dacă nu s-a putut găsi o soluţie în conformitate cu dispoziţiile alineatului e), Comitetul se mărgineşte în raportul său la o scurtă expunere a faptelor; textul observaţiilor scrise şi procesul-verbal al observaţiilor orale prezentate de statele părţi interesate vor fi alăturate raportului. Raportul pentru fiecare cauză va fi comunicat statelor părţi interesate.

2. Dispoziţiile prezentului articol vor intra în vigoare când zece părţi la prezentul Pact vor fi făcut declaraţia prevăzută la paragraful 1 din prezentul articol.

Declaraţia menţionată va fi depusă de către statul parte Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care o va transmite în copie celorlalte state părţi. O declaraţie poate fi retrasă oricând printr-o notificare adresată Secretarului general.

Această retragere nu va aduce atingere examinării oricărei chestiuni care face obiectul unei comunicări deja transmise în virtutea prezentului articol; nici o altă comunicare a unui stat parte nu va fi însă primită după ce Secretarul general va primi notificarea de retragere a declaraţiei, decât dacă statul parte interesat va fi făcut o nouă declaraţie.

 

ARTICOLUL 42

1. a) Dacă o chestiune supusă Comitetului în conformitate cu articolul 41 nu a fost soluţionată spre satisfacţia statelor părţi interesate, Comitetul poate, cu asentimentul prealabil al acestora, să desemneze o Comisie de conciliere ad-hoc (denumită în continuare Comisia). Comisia îşi oferă bunele oficii statelor părţi interesate spre a se ajunge la o soluţie amiabilă a chestiunii, întemeiată pe respectarea prezentului Pact.

b) Comisia se compune din cinci membri numiţi cu acordul statelor părţi interesate. Dacă ele nu ajung în termen de trei luni la o înţelegere asupra compunerii Comisiei în întregime sau în parte, membrii Comisiei în privinţa cărora nu s-a realizat acordul vor fi aleşi prin scrutin secret dintre membrii Comitetului, cu o majoritate de două treimi din membrii Comitetului.

2. Membrii Comisiei îşi exercită funcţiile cu titlu individual. Ei nu trebuie să fie resortisanţi nici ai statelor părţi interesate, nici ai unui stat care nu este parte la prezentul Pact şi nici ai unui stat parte care nu a făcut declaraţia prevăzută de articolul 41.

3. Comisia îşi alege preşedintele şi îşi adoptă regulamentul interior.

4. Comisia îşi ţine şedinţele în mod normal la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite sau la Oficiul Naţiunilor Unite de la Geneva. Cu toate acestea, ea se poate întruni în orice alt loc potrivit, pe care Comisia îl poate stabili consultându-se cu Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite şi cu statele părţi interesate.

5. Secretariatul prevăzut în articolul 36 îşi va oferi serviciile şi comisiilor desemnate în virtutea prezentului articol.

6. Informaţiile obţinute şi examinate de Comitet sunt puse la dispoziţia Comisiei, iar Comisia poate să ceară statelor părţi interesate să-i furnizeze orice informaţii complementare pertinente.

7. După ce a examinat chestiunea sub toate aspectele, dar în orice caz într-un termen de douăsprezece luni de când a fost sesizată, Comisia supune un raport preşedintelui Comitetului, care îl va comunica statelor părţi interesate:

a) dacă Comisia nu poate să termine examinarea chestiunii în douăsprezece luni, ea se mărgineşte să arate pe scurt în raportul său stadiul în care se află examinarea chestiunii;

b) dacă s-a ajuns la o soluţionare amiabilă a chestiunii, întemeiată pe respectarea drepturilor omului recunoscute în prezentul Pact, Comisia se mărgineşte să arate pe scurt, în raportul său, faptele şi soluţia la care s-a ajuns.

c) dacă nu s-a ajuns la o soluţionare în sensul alineatului b), în raportul Comisiei vor figura concluziile sale cu privire la toate aspectele de fapt ale chestiunii dezbătute de statele părţi interesate, precum şi constatările sale cu privire la posibilităţile de soluţionare amiabilă a cauzei; raportul va cuprinde, de asemenea, observaţiile scrise şi un proces-verbal al observaţiilor orale prezentate de statele părţi interesate;

d) dacă raportul Comisiei este înaintat în conformitate cu alineatul c), statele părţi interesate vor înştiinţa pe preşedintele Comitetului, în termen de trei luni de la primirea raportului, dacă acceptă sau nu cele formulate de raportul Comisiei.

8. Dispoziţiile precedentului articol nu aduc atingere atribuţiilor Comitetului prevăzute în art. 41.

9. Toate cheltuielile membrilor Comisiei se repartizează în mod egal între statele părţi interesate, pe baza unui calcul estimativ stabilit de Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.

10. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite este împuternicit ca, dacă este nevoie, să plătească cheltuielile membrilor Comisiei înainte ca rambursările să fi fost efectuate de statele părţi interesate, în conformitate cu paragraful 9 al prezentului articol.

 

ARTICOLUL 43

Membrii Comitetului şi membrii Comisiilor de conciliere ad-hoc care ar putea fi desemnaţi în conformitate cu articolul 42 au drept la înlesnirile, privilegiile şi imunităţile recunoscute experţilor în misiune ai Organizaţiei Naţiunilor Unite, aşa cum sunt ele enunţate în secţiunile pertinente ale Convenţiei cu privire la privilegiile şi imunităţile Naţiunilor Unite.

 

ARTICOLUL 44

Dispoziţiile de punere în practică a prezentului Pact se aplică fără a aduce atingere procedurilor instituite în materie de drepturi ale omului în virtutea, sau potrivit instrumentelor constitutive şi Convenţiilor Organizaţiei Naţiunilor Unite şi instituţiilor specializate şi nu împiedică statele părţi de a recurge la alte proceduri pentru soluţionarea unui diferend în conformitate cu acordurile internaţionale generale sau speciale care le leagă.

 

ARTICOLUL 45

Comitetul înaintează anual Adunării Generale a Naţiunilor Unite, prin intermediul Consiliului Economic şi Social, un raport asupra lucrărilor sale.

 

PARTEA A CINCEA

ARTICOLUL 46

Nici o dispoziţie din prezentul Pact nu trebuie interpretată ca aducând atingere dispoziţiilor Cartei Naţiunilor Unite şi celor ale constituţiilor instituţiilor specializate care definesc răspunderile diverselor organe ale Organizaţiei Naţiunilor Unite şi ale instituţiilor specializate cu privire la chestiunile prevăzute în prezentul Pact.

 

ARTICOLUL 47

Nici o dispoziţie din prezentul Pact nu va fi interpretată ca aducând atingere dreptului inerent al tuturor popoarelor de a beneficia şi de a se folosi pe deplin şi în mod liber de bogăţiile şi resursele lor naturale.

 

PARTEA A ŞASEA

ARTICOLUL 48

1. Prezentul Pact este deschis spre semnare oricărui stat membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite sau membru al uneia dintre instituţiile sale specializate, oricărui stat parte la statutul Curţii internaţionale de justiţie, precum şi oricărui alt stat invitat de Adunarea generală a Naţiunilor Unite să devină parte la prezentul Pact.

2. Prezentul Pact este supus ratificării, iar instrumentele de ratificare vor fi depuse la Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.

3. Prezentul Pact va fi deschis spre aderare oricărui stat la care se referă paragraful 1 din prezentul articol.

4. Aderarea se va face prin depunerea la Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite a unui instrument de aderare.

5. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite informează toate statele care au semnat prezentul pact sau care au aderat la el despre depunerea fiecărui instrument de ratificare sau de aderare.

 

ARTICOLUL 49

1. Prezentul Pact va intra în vigoare la trei luni de la data depunerii la Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite a celui de al treizeci şi cincilea instrument de ratificare sau aderare.

2. Pentru fiecare dintre statele care vor ratifica prezentul Pact sau vor adera la el după depunerea celui de al treizeci şi cincilea instrument de ratificare sau de aderare, pactul va intra în vigoare la trei luni de la data depunerii de către acest stat a instrumentului său de ratificare sau de aderare.

 

ARTICOLUL 50

Dispoziţiile prezentului Pact se aplică fără nici o limitare sau excepţie tuturor unităţilor constitutive ale statelor federative.

ARTICOLUL 51

1. Orice stat parte la prezentul Pact poate să propună un amendament şi să-i depună textul la Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Secretarul general va transmite apoi toate proiectele de amendament statelor părţi la prezentul Pact, cerându-le să-i comunice dacă doresc să se convoace o conferinţă a statelor părţi pentru a examina aceste proiecte şi a le supune votării. Dacă cel puţin o treime din state se declară în favoarea acestei convocări, secretarul general va convoca conferinţa sub auspiciile Organizaţiei Naţiunilor Unite. Orice amendament adoptat de majoritatea statelor prezente şi votante la conferinţă, va fi supus spre aprobare Adunării generale a Naţiunilor Unite.

2. Aceste amendamente intră în vigoare după ce au fost aprobate de Adunarea generală a Naţiunilor Unite şi acceptate de o majoritate de două treimi a statelor părţi la prezentul Pact, în conformitate cu respectivele lor reguli constituţionale.

3. Când aceste amendamente intră în vigoare, ele sunt obligatorii pentru statele părţi care le-au acceptat, celelalte părţi rămânând legate de dispoziţiile prezentului Pact şi de orice amendament pe care l-au acceptat anterior.

 

ARTICOLUL 52

Independent de notificările prevăzute în paragraful 5 al articolului 48, Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va informa toate statele la care se referă paragraful 1 al menţionatului articol:

a) cu privire la semnăturile, instrumentele de ratificare şi de aderare depuse în conformitate cu articolul 48;

b) cu privire la data când prezentul Pact va intra în vigoare în conformitate cu articolul 49 şi la data când vor intra în vigoare amendamentele prevăzute în articolul

 

ARTICOLUL 53

1. Prezentul Pact, ale cărui texte în chineză, engleză, rusă şi spaniolă sunt în egală măsură autentice, va fi depus la arhivele Organizaţiei Naţiunilor Unite.

2. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va transmite tuturor statelor la care se referă articolul 48 câte o copie după prezentul Pact.